POESÍA RUMANA EN CASTELLANO Y RUMANO

ACERCA DEL PAÍS DE DONDE VENIMOS

Les voy a hablar acerca del país

De donde venimos.

Yo vengo del país del verano,

Una patria frágil

A la que una hoja, al caer,

Podría extinguirla,

Donde el cielo está tan cargado de estrellas

Que se inclina, a veces, hasta el suelo

Y si te acercas oyes como la hierba

Hace cosquillas a las estrellas que ríen,

Y hay tantas flores

Que te duelen los ojos,

Deslumbrados con el sol,

Y soles hay tantos que cuelgan

De cada árbol;

En donde vengo

No falta sino la muerte,

Y es tanta la felicidad

que es como para dormirse.

(Versión: S. Teillier)

DESPRE TARA DIN CARE VENIM

Hai să vorbim

Despre ţara din care venim.

Eu vin din vară,

E o patrie fragilă

Pe care orice frunză,

Căzând, o poate stinge,

Dar cerul e atât de greu de stele

C-atârnă uneori pân' la pământ

Şi dacă te apropii-auzi cum iarba

Gâdilă stelele râzând,

Şi florile-s atât de multe

Că te dor

Orbitele uscate ca de soare,

Şi sori rotunzi atârnă

Din fiecare pom;

De unde vin eu

Nu lipseşte decât moartea,

E-atâta fericire

C-aproape că ţi-e somn.

 

Eu cred

*
Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?


Ana Blandiana


*****

YO CREO

Yo creo que somos un pueblo de plantas,
de otra manera, ¿de dónde sacamos la calma
con que esperamos ser deshojados?
¿De dónde el valor
para empezar a deslizarnos en un tobogán de sueños
tan cerca de la muerte,
con la certeza de que podremos
nacer de nuevo?
Yo creo que somos un pueblo de plantas,
¿Quién ha visto
a un árbol rebelándose?


Poema de Ana Blandiana