ACERCA DEL PAÍS DE DONDE VENIMOS
Les voy a hablar acerca del país
De donde venimos.
Yo vengo del país del verano,
Una patria frágil
A la que una hoja, al caer,
Podría extinguirla,
Donde el cielo está tan cargado de estrellas
Que se inclina, a veces, hasta el suelo
Y si te acercas oyes como la hierba
Hace cosquillas a las estrellas que ríen,
Y hay tantas flores
Que te duelen los ojos,
Deslumbrados con el sol,
Y soles hay tantos que cuelgan
De cada árbol;
En donde vengo
No falta sino la muerte,
Y es tanta la felicidad
que es como para dormirse.
(Versión: S. Teillier)
DESPRE TARA DIN CARE VENIM
Hai să vorbim
Despre
ţara din care venim.
Eu vin
din vară,
E o
patrie fragilă
Pe care
orice frunză,
Căzând, o
poate stinge,
Dar cerul
e atât de greu de stele
C-atârnă
uneori pân' la pământ
Şi dacă
te apropii-auzi cum iarba
Gâdilă
stelele râzând,
Şi
florile-s atât de multe
Că te dor
Orbitele
uscate ca de soare,
Şi sori
rotunzi atârnă
Din
fiecare pom;
De unde
vin eu
Nu
lipseşte decât moartea,
E-atâta
fericire
C-aproape
că ţi-e somn.
Eu cred
*Eu cred că suntem un popor vegetal,
De unde altfel liniştea
În care aşteptăm desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
Până aproape de moarte,
Cu siguranţa
Că vom mai fi în stare să ne naştem
Din nou?
Eu cred că suntem un popor vegetal-
Cine-a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?
Ana Blandiana
*****
YO CREO
Yo creo que somos un pueblo de plantas,
de otra manera, ¿de dónde sacamos la calma
con que esperamos ser deshojados?
¿De dónde el valor
para empezar a deslizarnos en un tobogán de sueños
tan cerca de la muerte,
con la certeza de que podremos
nacer de nuevo?
Yo creo que somos un pueblo de plantas,
¿Quién ha visto
a un árbol rebelándose?
Poema de Ana Blandiana
No hay comentarios:
Publicar un comentario